CNA-ul este o instituţie de stat care are rolul oficial de a monitoriza tot ce mişcă în audiovizual în România şi de asemenea de a concepe cadrul legislativ în care acesta trebuie să se desfăşoare. O intenţie lăudabilă, menită să păstreze anumite concepţii, direcţii şi statuturi considerate drept
sănătoase pentru societatea noastră multilateral nedezvoltată. (…) Se ştie insă că doar intenţiile sunt perfecte, nu şi oamenii. În cazul de faţă e vorba de acei oameni care fac parte din CNA şi mai cu seamă de concepţile, mentalităţile, şi interesele celor care fac parte din CNA.

Ridicaţi la rangul de pedagogi al neamului românesc, nişte demni urmaşi ai lui Pestalotii, cum sigur i-ar fi numit nenea Iancu dacă ar mai fi trăit, înţeleg greşit presupusul rol educativ, uitând că în adolescenţa în loc de şedinţe de consiliere pe tema (…) copil-părinte, se serveau ore de dirigenţie demagogice sau ca atât de necesarele ore de educaţie sexuală de astăzi funcţionau atunci sub forma unor planşe rigide, inexpresive şi provocatoare de frigiditate timpurie. Probabil dumnealor s-au numărat printre acei copii cu educaţie aleasă şi abonament la Pif şi Barbie, dar asta
nu e o scuză că astăzi uita de acei copii care aud de p__ă, p_z_ă şi m__e în ecleziasticele dialoguri conjugale ale părinţilor. Trupele de atitudine socială care tratează în piesele lor subiecte precum situaţia politică, educaţia sexuala, coerentă conjugală, sistemul juridic, consumul de droguri, viaţa de pe stradă şi multe altele sunt cenzurate în timp ce şedinţele de brainwashing în direct administrate zilnic publicului sunt premiate.

Chiar citeam zilele trecute un interviu al lui Bob Dylan în care acesta spunea că cea mai mare plagă a mass-mediei sunt ştirile căci acolo oamenii aud şi văd lucruri sau fapte pe care nici măcar nu şi le-ar fi putut imagina înainte. În urma lor efectul psihologic este devastator iar scuza invariabil
aceeaşi: “vă prezentăm lumea aşa cum este ea”. (…) Reversul medaliei care constă în izvorul negativ de idei nu contează pentru domnii de la CNA.

Un alt exemplu… Videoclipul piesei “Categoria Grea” a fost cenzurat pentru câţiva pumni, în timp ce seara după ora zece te poţi înscrie gratuit la cursurile de violenţă şi abuz vizual de pe orice canal tv. Şi exemplele pot continua.

Aşa că domnilor de la CNA vă rog, deschideţi bine ochii nu mai confundaţi rating-ul cu violenţa gratuită a mass-mediei sau violenţa vulgară cu modul vulgar de a transmite un mesaj. Iar pentru asta, nu vă mai opriţi în aparenţe. Pur şi simplu, ca în cazul nostru, unele mesaje devin mai
pertinente îmbrăcate într-o formă lingvistică neconvenţională. De ce nu recunoaşteţi că printre altele legea CNA suferă de sindromul Larry Flint.

Până la următorul album poate lămuriţi mass-mediei şi nouă ce înţelegeţi dumneavoastră prin indecent, imoral, obscen sau bune moravuri. Sau credeaţi că v-aţi spălat pe mâini cu articolele 34 şi 40, nu-i aşa? Vedeţi, acestea sunt problemele pe care ar trebui să le înţelegeţi odată spre
binele(?) pe termen lung al din ce in ce mai multor tineri debusolati. Altfel vitorul dumneavoastra (cel putin ca institutie) va arata ca in bancul acela cu Bula care intr-o seara, intorcandu-se de la discoteca cu proaspata lui cucerire era in scara de bloc, gata de actiune cand aceasta il intrerupe
şi ii zice “Stii, mama mi-a zis sa spun ‘nu’ la absolut tot ce mi-ai cere tu”. Iar Bula, genial, ii da replica “Auzi, ai avea ceva impotriva sa-mi sugï p__a?”